Am vazut de multe ori parinti care sunt nevoiti sa trimita copiii la bunici pe timpul verii, cum discuta atent cu soferul implorandu-l sa aiba grija de cei mici. Ei simt nevoia sa ii incredinteze unui adult responsabil pe cei mici si neajutorati. Si am urmarit cu multumire soferul care se achita de sarcina, intrebandu-i pe copii cum se simt, daca au nevoie de ceva, daca au rau de masina sau vor o oprire.
Inainte de rezervarea biletului, parintii se intereseaza ca firma sa fie serioasa, soferul responsabil, masina cu reviziile facute la timp, fiindca doresc sa stie ca vor ajunge in conditii bune la destinatie. Daca a avut loc vreun accident de curand, parintii nu isi mai lasa copiii sa mearga, fiindca ei sunt tot ce au mai de pret.
Cand discutam despre oameni, dorim servicii de incredere. La fel analizam lucrurile, cand avem nevoie de servicii repatriere pentru cineva drag si apropiat. Nu ne convine ca decedatul familiei sa fie tratat cu lipsa de respect si dorim sa il stim pe maini bune. Ne linistim cand avem confirmarea ca personalul este omenos si calatoria ca si trupul neinsufletit vor fi pregatite cu maxima grija.
De ce tinem neaparat ca repatrierea sa fie decenta?
- Pentru ca este ultima calatorie pe care o face decedatul si daca a dus o viata grea, cel putin odihna sa ii fie netulburata. Chiar si cei care nu spun au crucea lor de dus. Unul dintre principiile decentei si socializarii este foarte clar in acesta privinta: problemele personale nu se marturisesc public, ci doar celor dragi si apropiati, dar si lor cu masura, sa nu ii suparam.
- Organizarea cade in sarcina familiei supravietuitoare si lipsa de interes este un mare pacat, fiindca mortul nu se mai poate apara si nu isi poarta de grija singur. Este ca in cazul copiilor pe care ii lasam sa calatoreasca singuri, dupa ce le-am asigurat toate conditiile si am verificat ca firma de transport persoane carora le incredintam ceea ce avem mai scump este ok.
Problema banilor nu se pune, cand avem o indatorire sacra de implinit. Asa cum nu ne uitam la bani, cand trebuie sa ne tratam sanatatea si cand ne moare cineva drag, pe care l-am iubit enorm si l-am respectat, calculele nu isi au rostul. Apreciez familiile sarace, care se imprumuta, sa faca pachetele consistente in memoria decedatului, sa ii cumpere un sicriu bun si sa ii asigure un transport funerar decent sau o masina buna si curata, condusa de catre un sofer specializat in astfel de transporturi.
Ce poate face un sofer gresit in astfel de imprejurari? De pilda sa injure, uitand cat de solemna este misiunea sa, sa rada cu gura pana la urechi in prezenta familiei distruse, sa claxoneze dupa fetele frumoase zarite pe strada.
- Apartinatorul sa aiba constiinta impacata, stiind ca totul s-a facut ca la carte.
In concluzie, straduiti-va pentru cel mort, mai mult decat pentru cel viu, acesta fiind ultimul serviciu pe care il mai puteti face pentru el!