Pamukkale – Castelul de bumbac al Turciei

Ati auzit vreodata de Pamukkale in Turcia? Numele lui tradus in limba romana inseamna Castel de bumbac. Acest nume provine de la culoarea teraselor, formate de-a lungul sutelor de ani dintr-o roca albă care este de fapt calciul depus la suprafaţă în urma evaporării apelor termale, calcaroase şi mineralizate.

Arata ca un munte de dantela fina care te face sa revii iar si iar. Spun ca te face sa revii pentru ca eu una am mai fost acum 5 ani, insa, asa cum merge romanul nostru: la all inclusive. Deci cumva va pot detalia experienta la un hotel de 4 stele si experienta cu autorulota de inchiriat! E foarte simplu: nu exista comparatie!?????

Frumos tare si la hotel, daca iti place sa stai intr-un singur loc si sa depinzi de programul lor de mese, ca doar e all inclusive! Noi, categoric nu facem parte din acea categorie!

Am inchiriat o rulota de aici in care am gasit tot ceea ce este necesar pentru o vacanta cu autorulota la cele mai inalte standarde, astfel ca nu ne-a lipsit nimic, am avut autonomie si asa cum ne place, am gasit un loc extraordinar si am innoptat chiar langa Castel, cel de Bumbac, Pamukkale!

Si cum orice castel are nevoie de printi si printese, iata-ne treziti in zori toti numai printi si printese, am luat un mic dejun rapid la autorulota, ca era necesar sa potolim copiii, ne-am pus straie de sarbatoare (cam 2 straturi pentru ca era un ger de…3-4 grade) si am pornit spre trairea visului!

De mentionat ca erau doua visuri: unul sa zburam cu balonul, al doilea sa vizitam Pamukkale cu Hierapolisul si sa ne scaldam in piscina cu apa termala miraculoasa a Cleopatrei, care intinereste cu 10 ani, sa stiti! Zis si facut, numai ca planul de acasa difera de cel din targ si zicala a fost buna si in cazul nostru deoarece la plecarea de la autorulota am vazut baloane cu aer cald pe cer si s-a declansat o euforie totala, in masa si de neoprit! Nici nu stiu cine facea galagie mai mare: adultii sau copiii? In acest timp ne-a abordat un bastinas care ne a promis ca in 30 min zburam cu balonul, ne am urcat intr un microbuz cu gandul ca mergem spre locul de decolare dar am ajuns la un gift shop, domnul a sucit vorba, a zis ca este timp, apoi cand ne am impacientat a dat “un telefon” si a revenit cu raspunsul catre noi: la ora 15 zburam cu balonul.

Putin dezamagiti, refacem planul si pornim catre Pamukkale. Cumparam biletele care au fost foarte ieftine si pornim intr-o calatorie peste ani, catre ceea ce a fost Hierapolis, in traducere Orasul Sacru sau Sfânt. Vremea a tinut cu noi asa ca am putut explora impreuna cu copiii, la pas, ruinele. Peste tot am fost intampinati de vestitele pisicute spre deliciul celor mici. Dorinta de a ajunge la terasele albe cu apa termala ne-a facut sa grabim putin pasul si, bineinteles trebuia sa ne grabim sa nu ratam zborul cu balonul.

Iata-ne ajunsi la locul pe unde pasesti prima oara pe terasele de bumbac, e un ritual: trebuie sa fii descult pentru a nu strica formatiunile rugoase de altfel, dar pretioase! Si, cu mic cu mare, la 5 grade, jos adidasii, sosetele si toata lumea cu talpile pe bumbacul cel calcaros?, stiu ca nu se potriveste, insa mergeam pe acolo de ziceai ca suntem pe carbuni incinsi??, o topaiala in masa!

Picioarele..inghetate tun…mainile la fel, corpul la fel..dar sufletele foarte calde pentru ca experienta este unica si pentru cei mari si pentru cei mici! De mentionat ca fiecare membru si-a dus singur adidasii si sosetele in manute, ba mai mult, la sfarsit un pitic a simtit nevoia de a-si spala sosetele in apa rece tun, dupa ce le-a carat in siguranta tot drumul, si s-a intors la autorulota cu o soseta pusa, alta scoasa (asta-i pentru cunoscatori).

Odata ajunsi la baza castelului toti printii si toate printesele au fost incantati/ incantate ca s-au putut incalta, si ca era asa cald si bine acum, cu sosetute! De indata am pornit spre domnul cu balonul cu aer cald care s-a dovedit a fi un sarlatan, nu am mai zburat in ziua aceea, a vrut numai sa facem consumatie in locurile cunoscute de dumnealui. Pe aceasta cale tragem un semnal de alarma catre cei care doresc sa zboare cu balonul cu aer cald, sa isi cumpere bilete numai de la agentii, insa cea de la baza Pamukkale ne cerea 100 eur/ pers, iar noi am avut norocul de a plati 25 euro de persoana gasind o agentie printre stradute care s-a dovedit a fi serioasa. Zborul cu balonul este conditionat de vant, si ei stiu de seara daca dimineata se va zbura sau nu. Deci zborurile sunt la 7:30 dimineata (decembrie) pentru a vedea rasaritul din balon, ceea ce am facut si noi. Ne-am trezit dis de dimineata, cam pe la 6, greut pentru printi si printese insa pentru asa aventura toata lumea a fost gata la timp. La 7:15, soferul ne astepta, am mers direct catre locul de decolare entuziasmati nevoie mare! In 20 minute balonul a fost umflat si am fost poftiti la bord! Si am urcat care mai de care! Unii cu zambete largi, unul cu lacrimile siroaie? pe obrajii durdulii! Dar in 5 minute toata lumea se bucura de experienta folosind o abundenta de onomatopee: aaa, maaa, waaa, pfff si mult yupiiii!

Asa rasarit de soare spectaculos ca al nostru vazut din balonul cu aer cald, merita vazut cel putin o data in viata! Am zburat deasupra Castelului de bumbac si orasului antic Hierapolis, experienta fiiind una care iti taie rasuflarea. Am avut parte de senzatii nemaipomenite acolo, sus, in preainaltul cerului, in casuta norilor. Ba chiar ..dincolo de nori! A fost cu adevarat inaltator si la propriu si la figurat!

Experienta noastra cu autorulota de inchiriat a fost condimentata de micile opriri la restaurantele autohtone in care ne-am delectat papilele gustative cu deliciile culinare din bucataria otomana!

Ne-am bucurat din plin de portocale si mandarine culese chiar de noi, copiii au fost incantati de experienta, si ne-am ‘imprietenit’ si mai mult cu sucul de rodie, fruct pe care il gasesti la tot pasul in Turcia.

La plimbarea de seara am gasit o Casuta Intoarsa, ca si obiectiv turistic, am platit bilet, si ne-am distrat pe cinste spre deliciul tuturor.

Am mers la un hotel care avea piscina cu apa termala, si pentru noi asta este mana cereasca iarna! Iubim baile termale! Intreaga noastra experienta o detaliem prin fotografii, ele raman marturie ca visul a devenit realitate! Cu siguranta candva ne vom intoarce cu autorulota sa mai vizitam Castelul de bumbac, care ne-a adus atata fericire si pe care vi-l daruim prin intermediul fotografiilor!

Life is a journey not a destination! Keep on moving!