Dihori, ca animale de companie? De ce nu, însă trebuie să țineți cont de anumite reguli de îngrijire

În ultima perioadă, tot mai mulți iubitori de animale aleg ca animale de companie dihori. Pe cât de ciudată ar suna această alegere, dihorii sunt sociabili și pot fi prieteni la fel de fideli precum câinii sau pisicile, dacă au parte de iubire din partea stăpânului, dar și de o îngrijire adecvată. Contrar așteptărilor, aceștia sunt sensibili și pot dezvolta diverse boli dacă nu au parte de hrană și de o igienă adaptată nevoilor lor. Astfel, înainte de a achiziționa dihori, ca animale de companie, e important să ne asigurăm că am găsit un  medic veterinar care ne poate ajuta cu sfaturi ori de câte ori este nevoie.

Cu toate că dihorii sunt ușor de domesticit și socializat, instinctul primează în cazul dihorilor, astfel că trebuie să învățăm să îi „citim” pentru a le oferi mediul proprice în care să fie nu doar sănătoși, ci și fericiți. Difori fericiți, stăpâni fericiți. Dar haideți să vedem ce avem de făcut cînd vrem să ne îmbogățim familia cu dihori.

În primul rând, trebuie să le oferim o „căsuță” în care să se simtă bine. O cușcă de  sârmă de aproximativ 50 cm lungime, 50 cm adâncime și 80 cm lățime poate fi un mediu propice. Dihorii preferă o cășuță pe 2 niveluri, cu scări, rampe sau hamacuri pentru a se putea „cățăra”, aidoma mediului lor natural. Trebuie să avem în vedere că strămoșii acestora trăiau în vizuini și că dihorii adoră să se târască, astfel că le putem oferi prilejul de a face acest lucru, printr-o amenajare optimă a cuștii, departe de lumina directă a soarelui.

Sârma poate fi icomodă pentru piciorușele de dihori astfel că e bine să tapetăm cușca în partea de jos cu un material moale. Nu orice aștenut se pretează drept „pardoseală” pentru locul în care trăiesc dihori.

Ce facem cu mirosul neplăcut?

Este cunoscut faptul că unul dintre impediementele pentru a crește dihori este chiar mirosul neplăcut pe care aceștia îl emană. Galndele sebacee ale dihorilor secretă un ulei cu miros de mosc, iar glandele anale pot pulveriza exact ca ale unui sconcs.

Pentru a evita mirosurile neplăcute, se recomandă fie castrarea animalului la vârsta indicată  de medicul veterinar, fie o igienă riguroasă a locului în care dorm dihorii. Cușca unde dorm dihorii se spală cu apă fiebinte și un detergent ușor, apoi se deszinfectează. Dihorii pot fi și ei spălați cu șampon pentru pisici, dar cu cât dihorii sunt spălați mai des, cu atât glandele lor vor fi mai active.  Vestea bună, este că îi putem învăța pe dihori să își facă nevoie într-un loc special amenajat în cadrul cuștii. Putem folosi o tavă tapetată cu hârtie sau fibre vegetale care se curăță zilnic.

Dihorii sunt maeștrii ai evadărilor, astfel că trebuie să avem grijă ca cușca unde sunt cazați dihorii să fie bine închisă. În ceea ce privește mâncarea, fiind animale carnivore, dieta optimă a unui dihor arată astfel: 34% proteine din carne animală și 22% grăsimi. Mâncarea destinată cîinilor sau pisicilor, legumele sau ouăle nu sunt potrivite pentru difori, putând avea diverse complicații de sănătate în urma consumării acestora.

Dihorii dorm în jur de 15-20 de ore pe zi, dar în timpul în care sunt activi, le place să se joace. Nu îi privați de libertate, dar oferiți-le un mediu sigur în care să se poată mișca în voie și… să se târască. Vă vor mulțumi din plin.