Frumoasa poveste a bijuteriilor: de la coliere sau lantisoare argint si pana la inele cu pietre stralucitoare

Oamenii au folosit intotdeauna ornamente corporale. Cele mai timpurii bijuterii identificate sunt scoicile strapunse, descoperite in Africa de Sud, despre care se crede ca au o vechime de aproximativ 75.000 de ani. Aceste scoici aveau perforatii si urme de uzura, ceea ce sugereaza ca erau purtate. In acea perioada, ornamentele erau cel mai adesea confectionate din oase, scoici, dinti de animale, fildes si mai tarziu perle.

Antichitatea este o perioada de evolutii reale in domeniul bijuteriilor. In aceasta perioada au fost descoperite metalele pretioase. Astfel, se vor dezvolta rapid multe tehnici de prelucrare in arama, precum filigranarea, granularea si stampilarea. Aceste tehnici vor face posibila dezvoltarea unui nou tip de podoaba de inalta calitate.

Egiptenii purtau tot felul de bijuterii, foarte colorate si bogate in simboluri. Bijuteriile erau purtate atat de femei cat si de barbati. Erau in principal in aur, simbolizand „carnea zeilor” si din argint, prelucrate fiind prin tehnici precum granularea, filigrana, cloisonna si glicipul. Pietrele folosite frecvent de egipteni la confectionarea bijuteriilor erau lapis lazuli, turcoaz, agat de panglica si carnelian. Din acestea erau create superbe coliere sau lantisoare argint si bratari spectaculoase. De asemenea, au folosit pasta de sticla pentru imitarea pietrelor. Au folosit diferite iconografii precum ochiul lui Horus, crucea lui Ankh, scarabeul, papirusul, lotusul, hieroglifele si altele … Arheologii au gasit bijuterii de tot felul in morminte; amulete, coliere, bratari, inele de sigiliu, cercei, tiare si bucati. Egiptenilor le placea in special sa poarte mai multe piese de bijuterii in acelasi timp, precum inele pe acelasi deget sau mai multe bratari pe incheietura mainii si brat.

Nici romanii nu s-au lasat mai prejos. Caracteristicile bijuteriilor romane erau date de utilizarea aurului, smaraldului, perlelor, carnelianului si agatei (in special pentru camee). Tehnicile folosite de romani in producerea bijuteriilor lor a fost gravura pe piatra dura, opusul interrasil (decoratiune deschisa ca dantela), gravura, stantare … Pe langa camee, folosite printre altele in difuzarea imaginii imparatului, bijuteriile monetare si „bulla aurea”, faceau parte din bijuteriile purtate de romani.

Bijuteriile grecesti din perioada elenistica (secolele IV-V i.Hr.) erau bijuterii realizate in principal din aur, bronz, granate, smaralde si smalt. Erau bijuterii cu o suprasarcina decorativa ridicata, reprezentand mai multe iconografii specifice grecilor, cum ar fi paleta, rozeta, nodul lui Heracles, sarpele, figurile inaripate si grifurile. Bijuteriile transmit o notiune de victorie, putere si putere transcrise de simbolurile nodului lui Heracles si a sarpelui. Grecii rafineaza lucrarea filigranului in tiparele decorative.

Evul Mediu se caracterizeaza printr-o arta religioasa si o arta de culoare. Invaziile barbare din secolul al V-lea au permis aportul unor tehnici precum cloisonul. Piatra populara este granatul, dar si pasta de sticla. Mai tarziu, odata cu inaintarea crestinismului, iconografiile bijuteriilor s-au schimbat, folosind arta religioasa. Figurile aviforme, modelele intretesute lasa loc scenei religioase. Fibula, bitul clevis, asa-numitul inel edicular si pomanderul sunt bijuterii caracteristice acestei perioade. Arta smaltului se va impune si dezvolta: smalt camplevé, translucid de dimensiuni reduse, placa si email pe rotund de coc.

Renasterea a fost marcata de o evolutie in stiinta si arte in toata Europa. Este o perioada in care au avut loc marile expeditii si descoperiri care au permis multe schimburi. Aceasta perioada artistica nascuta in Italia, va fi introdusa si in Franta in secolul XVI de catre François I. La cererea sa, artistii italieni, inclusiv celebrul Leonardo da Vinci vin sa-si dezvolte ideile. François 1r va stabili in 1530 colectia bijuteriilor coroanei. Afluxul de bogatie, odata cu cucerirea lumii noi, aduc creatiilor mai multe modele decorative si pietre pretioase.

Bijuteria trebuie asociata cu imbracamintea. La acea vreme, existau multe bijuterii pentru par, precum tiare, panglici cu perle si lanturi. Gulerul si „comesso” sunt bijuterii prezente in acest moment. Tehnicile evolueaza odata cu inceperea pietrelor fatetate si folosirea smaltului.

Secolul al XVII-lea a fost cel al regelui Soarelui Ludovic al XIV-lea care a inspirat gradinile franceze si nasterea bijuteriilor. In secolul al XVII-lea, ornamentele de corset, pot fi purtate sub forma de pandantive, atarnate sau cusute la imbracaminte. Tulipomania si decorul naturalist surprind Europa si lasa o amprenta asupra artelor decorative si a bijuteriilor. Aceste piese de bijuterii sunt cel mai adesea decorate cu diamante sau cristale de roca, pe reversul carora este o decoratiune de smalt policrom, cel mai adesea albastru pastel, alb si negru.

Secolul XVIII a fost un secol important pentru bijuterii. Aceasta perioada a fost marcata de prosperitatea Europei prin Epoca Iluminarii. Industria bijuteriilor evolueaza odata cu sosirea masiva de diamante si pietre colorate, in special din Brazilia. Bijuteriile nu mai sunt rezervate celor bogati, datorita in special inventiei strasurilor (sticla cu plumb foarte lucios). Cu toate acestea, diamantul inca domneste! La inceputul secolului, bijuteriile erau alcatuite din rubine, safire, topaz si granate.

Toate tipurile de bijuterii sunt prezente in secolul al XIX-lea. Femeilor le place sa poarte seturi armonioase dominate de aceleasi pietre si aceleasi ornamente. Astfel, apar seturile de bijuterii.

Art Nouveau este o miscare artistica reprezentativa la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. S-a nascut in opozitie cu stilurile predominante ale vremii, precum istoricismul si eclectismul, precum si ca o reactie impotriva industrializarii. Astfel, obiectivul principal al artistilor a fost ruptura acestor stiluri si crearea unei noi arte, moderne si gratuite.

Arta decorativa care are loc dupa Art Nouveau isi ia numele de la Expozitia Universala de Arte Decorative din 1925. Formele sunt simplificate, dand loc figurilor geometrice din miscarea cubista. Bijutierii folosesc materiale precum platina si argintul combinat cu materiale precum onix, lapis lazuli, email, aur si acvamarina. Diamantul se gaseste pe multe ornamente.
Pe langa rigoarea cubismului, creatorii s-au inspirat in mare parte din Orientul Indepartat, mai ales din China, imprumutand materiale precum jadul.

Perioada contemporana

Din anii ’60, creatorii din intreaga lume au cautat sa depaseasca ideea ca o bijuterie nu poate fi decat un semn de bogatie modificand utilizarea materialelor in bijuteriile traditionale. In ziua de azi, bijuteriile sunt accesibile tuturor, in special cele din argint precum bijuteriile de la Tomina Bijoux.